exemplu add 1
Într-un studiu publicat în anul 2015 de Fundația Friedrich Ebert Stiftung, este relevată situația alarmantă a câinilor fără stăpân din România, o țară care nu a reușit de-a lungul deceniilor să evolueze în administrarea acestui fenomen, ci persistă în tratarea cu cinism a acestor animale care nu au vină pentru că s-au născut pe lume.
 
„Asupra autorităților ce gestionează câinii fără stăpân planează numeroase suspiciuni de corupție. Astfel de suspiciuni sunt întărite de lipsa de transparență a autorităților. Există bănuiala că multe din contractele încheiate de autoritățile locale sunt doar o modalitate de a transfera banii publici către entități private din anturajul decidenților locali. Capturarea și eutanasierea câinilor fără stăpân nu este o soluție viabilă. Chiar dacă temporar populația canină este diminuată, dinamica reproducerii duce la o repopulare în timp record. În alte state UE sunt implementate programe naționale cuprinzătoare, care prevăd educarea proprietarilor de animale, identificarea și înregistrarea animalelor de companie, precum și prevenirea abandonului.”
 
Aceasta fiind realitatea, având în vedere caracterul unic al câinelui – singurul animal care își iubește stăpânul mai mult decât pe sine, avem în față un tablou negru ce definește comportamentul nostru, ca popor, față de un fenomen care poate fi stăpânit cu eficacitate, însă indiferența populației, coroborată cu goana după profit a unor entități specializate în exploatarea situației, mențin această gaură neagră activă.
 
SOLUȚIA?
 
Fără doar și poate activarea societății în punerea presiunii asupra autorităților. Și convingerea cât mai multor iubitori de animale să adopte, în loc să îi hrănească pe stradă. Recunoștința pe care ți-o arată un animal adoptat dintr-un adăpost sau de pe stradă, nu se poate compara cu nimic!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.